Cataracta este o pierdere totală sau parțială a transparenței cristalinului (opacifiere). Ea poate fi cauzată de îmbătrânire, traumatisme, factori de mediu (radiații, medicamente etc.), unele anomalii oculare (cataracta congenitală).
Cataracta reprezintă o încețoșare sau opacitate în cristalinul care, în mod normal, este transparent. Această încețoșare poate cauza o scădere a vederii și poate duce, în final, la cataractă.
Reducere graduală și progresivă a acuității vizuale, percepția de imagini duble și halouri în jurul surselor luminoase, modificări ale capacității vizuale în funcție de variația luminii din mediul înconjurător.
Există mai multe simptome comune ale cataractei:
• apariția graduală și nedureroasă a unei vederi încețoșate sau neclare
• vedere centrală slabă
• modificări frecvente ale prescripției de ochelari
• modificări de percepție a culorilor
• difuzie crescută a luminilor, în special a luminii farurilor din sens opus noaptea
• îmbunătățirea vederii de aproape (dispare necesitatea ochelarilor de citit) dar cu scăderea vederii la distanță
• vedere slabă la lumină puternică
• prezența unei zone alb-lăptoase în pupilă, pe măsură ce cataracta progresează
Chirurgical: înlocuirea cristalinului natural cu unul artificial. Înainte și după operația de cataractă se administrează un tratament medicamentos profilactic pentru a preveni complicațiile inflamatorii și infecțioase, cea mai severă dintre acestea fiind endoftalmita.
Cataracta reprezintă pierderea parțială sau totală a transparenței cristalinului (opacifiere), localizat în spatele irisului, și care are rolul de a focaliza razele de lumină pe retină.
Numele derive din grecescul katarraktês, care înseamnă "ceva care cade de sus în jos", pentru a sugera ideea unui voal care împiedică vederea când cristalinul se opacifiază.
Probabilitatea de a face cataractă crește odată cu vârsta, în special după 60 de ani, din cauza îmbătrânirii fiziologice a cristalinului. Totuși, cataracta nu afectează doar persoanele în vârstă, existând și cataracte congenitale, prezente la naștere, și cataracte de alte origini, precum cele cauzate de traumatisme, de expunerea prelungită la radiații ionizante și cele induse de medicația administrată fie local, fie sistemic (de exemplu cataracta cortizonică).
Totodată este important să ținem cont de faptul că expunerea prelungită și excesivă la soare este un alt factor de risc pentru apariția cataractei. De asemenea, există forme de cataractă asociate cu alte afecțiuni oculare, precum glaucomul, uveita sau cu afecțiuni sistemice, precum diabetul.
De cele mai multe ori cataracta este bilaterală, apărând mai întâi la un ochi și apoi la celălalt.
Unele cataracte se pot dezvolta în doar câteva luni dar, de cele mai multe ori, procesul durează ani de zile; uneori, problemele apar imediat, alteori abia după câteva luni.
Cel mai obișnuit simptom este deteriorarea progresivă și graduală a vederii: pacientul realizează că vederea sa se întunecă sau se tulbură; apar dificultăți la citit, la televizor, la distingerea obiectelor din apropiere, la condus (în special pe timpul nopții).
Se poate întâmpla, de asemenea, să se perceapă imagini duble sau halouri în jurul surselor de lumină (veioze, faruri etc.).
Un alt simptom este modificarea capacității de adaptare a vederii la variația luminii din mediul înconjurător.
Pentru diagnosticul cataractei și pentru a stabili un ”prag” dincolo de care se recomandă operația, cu șanse bune de ameliorare a vederii postoperator, se impune o examinare amănunțită a ochiului, pentru a evalua corect starea acestuia și gradul de afectare a funcției vizuale.
Conform recomandărilor din 2014 ale Società Oftalmologica Italiana (SOI – Societatea Italiană de Oftalmologie) – și ale Associazione Italiana di Chirurgia della Cataratta e Refrattiva - AICCER (Societatea Italiană de Cataractă și Chirurgie Refractivă), pentru un diagnostic exact al cataractei examinarea trebuie să includă:
- antecedentele generale, pe baza documentelor detaliate pregătite de către medicul de familie;
- antecedentele oftalmologice, pe baza documentației specifice;
- o examinare fizică, care relevă statusul anatomic al aparatului vizual, cu detalierea tuturor elementelor care pot avea relevanță pentru actul operator, în special: prezența altor afecțiuni oculare asociate cu cataracta, capacitatea de dilatare a pupilei, accesibilitatea la explorare a structurilor din spatele cristalinului;
- testarea funcției vizuale: acuitatea vizuală la apropiere și la distanță cu cea mai bună corecție optică;
- biometria;
- selecția cristalinului artificial în funcție de nevoile pacientului și de refracția celuilalt ochi.
Cataracta cauzează probleme de vedere care se pot remedia prin înlocuirea chirurgicală a cristalinului opacifiat.
Facoemulsificarea este tehnica utilizată în mod normal. Se realizează prin intermediul unei sonde ultrasonice, care fragmentează și absoarbe cristalinul opacifiat.
Laserul femtosecundă sau femtolaserul, care oferă standarde mai ridicate de siguranță și precizie operatorie, a fost introdus recent în chirurgia cataractei.
După eliminarea cristalinului afectat de cataractă, pentru a reface o vedere satisfăcătoare, se implantează o lentilă intraoculară (IOL) sau ”cristalin artificial”.
Acest cristalin este realizat din materiale biocompatibile și, odată poziționat, se fixează în interiorul ochiului și nu necesită curățare sau înlocuire. Cristalinele moderne oferă o calitate bună a vederii atât timp cât celelalte structuri oculare și, în special, retina, sunt sănătoase.
Tehnicile moderne permit implantarea cristalinului în ochi prin incizii foarte mici (mini și micro-incizii) care nu necesită suturi.
Mai mult, la alegerea cristalinului se iau în considerare defectele de refracție ale pacientului (miopie, hipermetropie și prezbiopie) pentru compensarea lor, parțial sau total, pentru a reduce sau a elimina necesitatea portului ochelarilor (cataracta refractivă).
Chirurgia catarcatei este precedată și urmată de administrarea de tratamente profilactice, care sunt definite și aprobate prin ghidurile publicate de societățile științifice de profil, pentru a preveni și evita complicațiile inflamatorii și infecțioase, dintre care cea mai severă este endoftalmita postoperatorie.
Divizia chirurgicală a SIFI oferă oftalmologilor o gamă completă de cristaline artificiale pentru miniincizii, un cristalin inovativ pentru corecția prezbiopiei și consumabile pentru chirurgia cataractei (vâscoelastic, soluție salină etc.).
