Retinopatia diabetică este o afecțiune caracterizată de leziuni care afectează capilarele retiniene (în forma non-proliferativă: microanevrisme, hemoragii retiniene și în vitros, zone ischemice; în forma proliferativă: neovase și neovascularizație). O complicație foarte serioasă o reprezintă edemul macular. Acesta este cea mai serioasă complicație a diabetului zaharat.
În stadiile inițiale boala poate fi asimptomatică dar, pe măsură ce progresează, poate cauza încețoșarea și pierderea progresivă a vederii, care poate duce la deficiențe de vedere și orbire.
În principal, managementul general corect al diabetului, cu control strict al glicemiei, lipidemiei și tensiunii arteriale.
Leziunile vasculare pot fi tratate prin fotocoagulare. În cazuri severe se recurge la vitrectomia chirurgicală. În ultimii ani au apărut și terapiile intravitreene cu medicamente antiangiogenice.
Retinopatia diabetică este o afecțiune caracterizată de leziuni care afectează capilarele retiniene la pacienții suferind de diabet zaharat, atât la cei dependenți cât și la cei independenți de insulină. De obicei, nu apar semne în primii 5 ani de la diagnosticarea diabetului. După tipul și gradul leziunii există două forme de retinopatie diabetică: o formă neproliferativă și una proliferativă.
Retinopatia diabetică neproliferativă este caracterizată, în faza inițială, de prezența microanevrismelor, microhemoragiilor și, apoi, a exsudatelor. O complicație a acestei forme de retinopatie diabetică este edemul macular care poate afecta grav vederea centrală. Spre deosebire, retinopatia diabetică proliferativă este caracterizată de apariția de noi vase de sânge (neovascularizație) care sunt extrem de fragile și din care poate exsuda lichid sau care se pot rupe, cauzând hemoragii severe.
Retinopatia diabetică este complicația oculară majoră a diabetului zaharat și, în țările industrializate, este principala cauză de pierdere a vederii la persoanele aflate la vârsta activă. Simptomele asociate apar adesea târziu, când leziunile sunt deja avansate, ceea ce reduce eficiența tratamentului. Principalii factori de risc asociați cu semne mai timpurii și cu o progresie mai rapidă a retinopatiei sunt durata diabetului, decompensarea glicemică și posibila hipertensiune arterială.
În stadiile inițiale retinopatia diabetică este adesea asimptomatică. Pe măsura progresiei sale apar simptome care variază în funcție de extensia și de localizarea leziunilor. De obicei, retinopatia diabetică afectează mai întâi zonele periferice ale retinei dar când este afectată macula, chiar în stadiile timpurii, pot apărea încețoșarea vederii și scăderea marcată a acuității vizuale din cauza edemului macular. Scăderea bruscă a vederii poate fi cauzată de o hemoragie intraoculară (hemoragie în vitros) sau de ocluzia unui vas major (tromboză).
Orbirea cauzată de retinopatia diabetică poate fi evitată în peste jumătate din cazuri dacă pacientul este informat corect prin implementarea unor politici adecvate de educație sanitară, esențiale pentru succesul oricărei campanii de prevenție a pierderii vederii în diabet (screeningul populației, registre naționale ale pacienților diabetici etc.). Examinarea anuală a fundului de ochi o dată pe an și, când este necesar, angiografia cu fluoresceină sunt acum standardul în managementul diabetului. Angiografia cu fluoresceină, în special, evidențiază leziunile timpurii ale capilarelor retiniene și evaluează necesitatea tratamentului laser.
Tratamentul retinopatiei diabetice începe cu un control strict al nivelurilor glicemiei și tensiunii arteriale precum și al oricăror alte afecțiuni metabolice prezente, precum hipercolesterolemia. În forma inițială, datorită efectului lor de creștere a rezistenței vasculare, se folosesc medicamente capilaroprotectoare. În cazurile mai avansate se utilizează fotocoagularea laser pentru a stabiliza boala prin distrugerea leziunilor și prin prevenirea hemoragiilor. De asemenea, când hemoragia se produce în corpul vitros, cu creșterea de capilare anormale și adeziuni fibroase care ridică și detașează retina, vitrectomia chirurgicală poate fi o soluție, care presupune eliminarea corpului vitros și înlocuirea sa cu lichide transparente (ulei de silicon sau soluție salină). Cel mai avansat tratament în retinopatia diabetică este cel cu substanțe antiangiogenice care, injectate direct în corpul vitros, blochează proliferarea de noi vase.
În stadiile mai avansate ale retinopatiei este posibilă reducerea disconfortului cauzat de vederea scăzută prin utilizarea de sisteme optice pentru persoanele cu deficiențe de vedere. Având în vedere costurile umane, sociale și economice care derivă din retinopatia diabetică pacienții și medicii lor de familie ar trebui informați corespunzător în ceea ce privește posibilitățile de recuperare și modul de accesare a acestora.
SIFI oferă o gamă de suplimente alimentare formulate specific pentru a asigura un aport adecvat menținerii sănătății retinei.
DMLV (degenerescența maculară legată de vârstă): patologie cronică degenerativă, progresivă și cu tendință de bilateralitate, afectând macula, zona centrală a retinei responsabilă de vederea de detaliu. Se poate manifesta în forma uscată (DLMV non-exsudativă) sau umedă (DMLV exsudativă).
Cauzele bolii sunt necunoscute. Patogeneza este legată de îmbătrânirea fiziologică a ochiului, pe lângă alți factori de risc: demografici (vârstă, sex, factori etnici), genetici și de mediu (antecedente familiale, fumat, consum de alcool, dietă bogată în grăsimi saturate și cu puțin pește, fructe și legume, obezitate, lipsă de activitate fizică, expunere prelungită la lumina soarelui).
În stadiile timpurii: percepție alterată și imagine distorsionată (liniile drepte apar vălurite), uneori puncte opace în centru câmpului vizual. În stadiile avansate: pierdere progresivă a vederii, în special a celei centrale.
În forma uscată se recomandă suplimentele alimentare (vitamine, minerale, antioxidanți, carotenoizi, acizi grași omega-3) formulate pentru a frâna progresia bolii.
Pentru forma umedă există în prezent mai multe opțiuni terapeutice care includ: fotocoagularea laser, terapia fotodinamică și terapia antiangiogenică cu administrarea intravitreană de medicamente care blochează proliferarea de noi vase.
DMLV (degenerescența maculară legată de vârstă) este o patologie cronică degenerativă, progresivă și cu tendință de bilateralitate, afectând macula, zona centrală a retinei responsabilă de vederea de detaliu.
Există două forme de DMLV:
- forma ”uscată”, care reprezintă aproximativ 90% dintre cazurile de DMLV și se caracterizează prin acumularea sub maculă de depozite gălbui, numite drusen, care alterează treptat funcționalitatea fotoreceptorilor, celulele responsabile de perceperea stimulilor luminoși;
- forma ”umedă”, din fericire mai puțin răspândită, caracterizată de formarea de vase de sânge anormale sub maculă. Aceste vase, cu pereți foarte fragili, pot permite extravazarea ușoară de lichide sau se pot rupe, cauzând hemoragii retiniene.
Deși cauzele bolii nu sunt pe deplin cunoscute, au fost identificați anumiți factori de risc. În primul rând este vârsta (riscul apariției crește odată cu vârsta), pe lângă alți factori de risc: demografici (vârstă, sex, factori etnici), genetici și de mediu (antecedente familiale, fumat, consum de alcool, dietă bogată în grăsimi saturate și cu puțin pește, fructe și legume, obezitate, lipsă de activitate fizică, expunere prelungită la lumina soarelui).
DMLV se manifestă inițial ca o reducere graduală a acuității vizuale, asociată cu percepția alterată și distorsionată a imaginilor (liniile drepte apar vălurite). Poate apărea necesitatea unei iluminări mai puternice și pot apărea dificultăți în recunoașterea persoanelor, dacă acestea nu sunt foarte aproape. Uneori apar puncte opace (scotoame) în centrul câmpului vizual dar, de multe ori, simptomele sunt mascate de faptul că se manifestă doar la un ochi.
În forma ”uscată” pierderea vederii centrale se produce lent și gradual și este posibilă perceperea unui punct negru în centrul câmpului vizual. Spre deosebire, în forma umedă pierderea vederii se produce, din păcate, foarte rapid.
Dacă apar oricare dintre aceste simptome se recomandă un consult oftalmologic cât de repede posibil.
Oftalmologul poate diagnostica DMLV în timpul examinării care include, printre altele: testarea acuității vizuale, examinarea fundului de ochi cu pupila dilatată, examinarea papilei optice și testul Amsler. Acesta din urmă este o grilă asemănătoare foii de matematică, cu un punct negru în mijloc la care oftalmologul îi cere pacientului să privească, cu fiecare ochi pe rând. Perceperea de linii vălurite, de puncte sau absența unor linii din grilă trebuie raportate medicului.
Dacă oftalmologul suspicionează DMLV, pot fi necesare teste adiționale, precum angiografia cu fluoresceină sau cu verde indocianină, acestea fiind utile pentru evidențierea alterărilor în circulația retiniană și în cea coroidiană.
Există două teste non-invazive importante:
- tomografia în coerență optică (OCT) care permite observarea fără a folosi substanță de contrast, de secțiuni retiniene la rezoluție înaltă;
- microperimetria, care permite evaluarea sensibilității fiecărui punct al maculei.
Pentru forma uscată (non-exsudativă) a DMLV American Academy of Ophthalmology (A.A.O.), societatea oftalmologică de referință pentru oftalmologii din toată lumea, recunoaște, în ghidurile sale, importanța utilizării de suplimente alimentare special formulate pentru a frâna progresia bolii.
Suplimentele alimentare proiectate pentru a frâna progresia DMLV includ:
- vitamina C și vitamina E, care acționează prin încetinirea procesului de îmbătrânire și degenerare celulară cauzat de producerea de radicali liberi;
- zinc, implicat în diverse activități enzimatice, localizate la nivel retinian;
- cupru, un oligoelement esențial pentru activitatea a numeroase enzime, care trebuie să însoțească întotdeauna aportul de zinc;
- luteină și zeaxantină, carotenoizi care se acumulează în partea centrală a retinei (macula lutea), formând pigmentul macular, un important scut de protecție la nivel ocular;
- astaxantină, cel mai puternic antioxidant prezent în natură și care are, de asemenea, și proprietăți antiinflamatoare și antiangiogenice;
- acizi grași omega-3 nesaturați, acizi ”esențiali” întrucât nu pot fi sintetizați în corp, ei trebuind să facă parte din dietă. Aceștia sunt constituenți majori ai membranei externe a fotoreceptorilor și au acțiuni antiinflamatorii și antiangiogenice.
Mai multe studii preclinice și clinice au demonstrat efectul protector al tuturor acestor substanțe împotriva riscului de progresie a DMLV.
Pentru tratamentul formei umede (exsudative) a DMLV există numeroase opțiuni terapeutice, de la cele tradiționale, precum fotocoagularea laser și terapia fotodinamică (PDT) până la cele mai noi medicamente antiangiogenice. Fotocoagularea laser constă în utilizarea unei raze laser cu o anumită energie pentru a distruge vasele anormale dezvoltate în retină. În anumite cazuri este posibilă utilizarea terapiei fotodinamice, care distruge în mod selectiv vasele de sânge anormale prin injectarea în sânge a unei substanțe farmacologice fotosensibile care este apoi activată prin tratamentul laser.
Inovația terapeutică majoră și revoluționară o reprezintă injecțiile intravitreene cu anumite substanțe antiangiogenice care sunt capabile să oprească formarea de noi vase (pegaptanib,ranibizumab, bevacizumab, aflibercept).
SIFI oferă o gamă de suplimente alimentare formulate specific pentru a asigura un aport adecvat menținerii sănătății retinei.
