Conjunctivita: un grup foarte eterogen de boli inflamatorii care afectează conjunctiva, mucoasa transparentă care acoperă porțiunea anterioară a globului ocular.
Pentru conjunctivita bacteriană (cea mai frecventă): roșeață, senzație de arsură, prurit sau senzație de corp străin, lăcrimare mai mult sau mai puțin abundentă, fotofobie (disconfort la lumină), secreții purulente alb – gălbui.
Terapie antibiotică a cărei indicație și dozaj trebuie făcute neapărat de către un oftalmolog. Igiena – contribuie la limitarea infecției. Se recomandă protejarea ochilor de vânt și lumină cu ochelari de soare.
Conjunctivita este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale polului ocular anterior. Este o inflamație a conjunctivei, mucoasa transparentă care acoperă partea anterioară a globului ocular (cu excepția corneei) și partea interioară a pleoapelor până la marginea acestora.
Conjunctivita poate fi cauzată de: 1) agenți biologici (bacterii, viruși, fungi, paraziți); 2) agenți fizici (de exemplu radiații ultraviolete sau termice); 3) agenți chimici (cosmetice sau medicamente); 4) factori de mediu (fum sau praf).
Există, de asemenea, conjunctivite alergice și/sau mediate imun sau conjunctivite cauzate de alterările filmului lacrimal.
Cele mai comune forme de conjunctivită sunt de origine bacteriană și sunt caracterizate prin: roșeață, senzație de arsură, prurit sau senzație de corp străin, lăcrimare mai mult sau mai puțin abundentă, fotofobie (disconfort la lumină), secreții purulente alb – gălbui.
Tratamentul conjunctivitei implică instilarea de antibiotice, a căror indicație și dozaj trebuie făcute neapărat de către un oftalmolog. Automedicația în acest cazuri poate prelungi sau complica o patologie care altfel poate fi vindecată.
Rețineți că, conjunctivita este o boală contagioasă și, ca urmare, pacientul afectat trebuie să urmeze câteva măsuri de igienă esențiale:
Evitați frecarea ochilor;
Spălați mâinile bine și frecvent;
Îndepărtați secrețiile purulente folosind șervețele sterile;
Utilizați un prosop personal;
Evitați utilizarea cosmeticelor în jurul ochilor.
Se recomandă protejarea ochilor de vânt și lumină cu ochelari de soare.
Inflamație cronică a pleoapelor. Poate fi internă sau externă deși, adeseori, cele două forme coexistă. Blefarita externă poate fi cauzată de Staphylococcus sau poate fi seboreică, pe când cea internă survine ca urmare a unei disfuncții a glandelor meibomiene.
Prurit, inflamație și senzație de arsură la marginea pleoapelor. Prezența de scuame uscate (în forma stafilococică) sau uleioase (în forma seboreică) în jurul genelor. În cazul blefaritelor interne: obstrucția ductului glandular, secreție anormală de lipide în filmul lacrimal, roșeață a marginilor palpebrale.
Blefarita stafilococică externă se tratează topic cu antibiotice. Celelalte forme de blefarită se tratează prin îngrijire și igienă zilnică. În cazuri de inflamație severă se pot prescrie tratamente topice cu antibiotice și antiinflamatoare.
Blefarita este o inflamație cronică a pleoapelor. Este o cauză comună de disconfort la nivel ocular. De obicei este bilaterală și simetrică. Există blefarite interne și externe, chiar dacă, adesea, cele două forme coexistă și simptomele se suprapun considerabil.
Blefarita externă implică marginile palpebrale și poate fi urmarea unei infecții stafilococice sau de tip seboreic, sau o combinație a celor două. Seboreea generalizată este prezentă adesea în forma seboreică.
Inflamația din blefarita internă este consecința unei disfuncții a glandelor meibomiene.
Blefarita este caracterizată, în general, de prurit, inflamație și senzație de arsură la marginea pleoapelor. În cazul blefaritelor externe sunt prezente scuame uscate (în forma stafilococică) sau uleioase (în forma seboreică) în jurul genelor. În cazul blefaritelor interne apar semne asociate cu disfuncția glandelor meibomiene: obstrucția ductului glandular, secreție anormală de lipide în filmul lacrimal, roșeață a marginilor palpebrale.
Blefarita stafilococică externă este tratată topic cu antibiotice. Nu există un tratament definitiv pentru forma seboreică sau pentru blefarita internă. În caz de inflamație severă se utilizează adesea tratamentele topice cu antibiotice și antiinflamatoare. Se recomandă insistent o curățare profundă și atentă a pleoapelor cu produse specifice, al căror scop este de a păstra marginea palpebrală liberă de scuame și secreții.
Proces inflamator infecțios sau non-infecțios care afectează corneea.
Simptomele sunt foarte variabile, în funcție de cauze. Tipic, sunt prezente: iritație oculară, durere, vedere neclară și fotofobie (sensibilitate la lumină).
Fiecare tip de cheratită necesită tratament specific care trebuie prescris de oftalmolog și care poate include medicamente antibiotice, antivirale, antifungice sau antiinflamatoare.
Termenul de ”cheratită” grupează mai multe procese inflamatorii care afectează corneea. În funcție de cauză, cheratita poate fi infecțioasă sau non-infecțioasă. Forma non-infecțioasă este asociată, de obicei, cu boli inflamatorii sistemice. Forma infecțioasă este una dintre principalele cauze de orbire și poate fi dată de bacterii, viruși, fungi sau protozoare. Una dintre cheratitele grave este cea cauzată de Acanthamoeba. Cheratita este frecventă la purtătorii de lentile de contact și provine de la utilizare necorespunzătoare a acestora, cu igienă deficitară, purtare prelungită sau afecțiuni preexistente.
Simptomele sunt foarte variabile, în funcție de cauze, dar iritația oculară, durerea, vederea neclară și fotofobia (sensibilitatea la lumină) sunt, în general, prezente întotdeauna.
Cheratita este o afecțiune gravă. De aceea este deosebit de importantă prezentarea la oftalmolog încă de la primele simptome, pentru un diagnostic precis și pentru instituirea unui tratament adecvat. Acesta poate cuprinde medicamente antibiotice topice sau sistemice, antivirale, antifungice și antiinflamatoare.
Orjeletul este un proces purulent care implică un folicul al genelor și glandele sale sebacee (externe sau interne). Este cauzat adesea de Staphylococcus Aureus.
Înroșirea marginii palpebrale, durere, senzație de greutate la nivelul pleoapei.
Aplicarea de comprese cald – umede, cu scopul de a favoriza ruptura spontană; antibiotice topice, eventual asociate cu antiinflamatoare.
Orjeletul este o inflamație acută a foliculului genei și glandelor sale sebacee (externe sau interne), cauzat aproape întotdeauna de Staphylococcus Aureus.
Orjeletul este o infecție comună, prezentând roșeață a marginii palpebrale, durere, senzație de greutate palpebrală.
Un punct gălbui apare adesea la marginea pleoapei inflamate și, de obicei, se rupe de la sine, cu eliminare de puroi și calmarea durerii. Orjeletul intern are aceleași simptome dar nu este vizibil direct, fiind localizat pe partea interioară a pleoapei.
Tratamentul orjeletului presupune aplicarea de comprese cald – umede, cu scopul de a favoriza ruptura spontană, și antibiotice topice (eventual asociate cu antiinflamatoare) în funcție de indicațiile medicului oftalmolog. Drenajul chirurgical al orjeletului este rar necesar.
Șalazionul este un chist cauzat de inflamația cronică a unei glande meibomiene.
Senzație de disconfort, cu atât mai accentuată cu cât șalazionul crește în mărime.
Vindecarea de la sine a șalazionului este rară, în majoritatea cazurilor fiind nevoie de excizia sa chirurgicală.
Șalazionul este o leziune inflamatorie cronică, cauzată de stagnarea secreției sebacee a glandelor meibomiene sau altor glande sebacee.
De obicei, șalazionul este nedureros. Înafara problemelor estetice, șalazioanele de pleoapă superioară, în cazul în care ajung mari, pot apăsa pe cornee cauzând astigmatism.
Vindecarea de la sine a șalazionului este rară, în majoritatea cazurilor fiind nevoie de excizia sa chirurgicală.